Messalina

Valeria Messalina, cea de-a treia sotie a împaratului Claudius, a ramas în istorie sinonima cu viciul, desfrânarea si manipularea. Casatorita la numai 20 de ani cu Claudius, care era cu aproape 30 de ani mai mare decât ea, Messalina s-ar fi culcat cu 8.000 de barbati, vestite fiind concursurile în care reusea sa satisfaca mai multi parteneri decât prostituatele înfruntate. Faptele nebunesti ale Messalinei ne pun în fata unui caz patologic, rar întâlnit în analele aristocratiei romane, descompusa sub raport moral. Pentru satisfacerea unor simturi bolnave, recurgea la cele mai diabolice mijloace de constrângere si la aventuri josnice. Astfel a fost cazul frumosului dansator Mnester (Dio Cassius). Cum acesta refuzase gratiile Messalinei, ea a obtinut un decret semnat de împarat, ca recalcitrantul sa fie la dispozitia ei pentru diferite servicii la palat. În cele din urma, poporul a protestat, nemaivazându-l pe dansatorul favorit pe scena.

Cruzimea si desfrânarea de care a dat dovada aceasta femeie i-a îngrozit pe contemporanii ei, fiind considerata o degenerata lacoma si periculoasa. Messalina obisnuia sa-si potoleasca poftele carnale în timpul unor competitii organizate în bordeluri, împotriva celor mai bune prostituate. Messalina ar fi provocat-o la un moment dat pe cea mai faimoasa prostituata din Roma, Scylla, pentru a vedea care rezista mai mult în timpul unui astfel de maraton sexual. Dupa ce au facut sex amândoua cu câte 25 de barbati, Scylla ar fi cedat, însa Messalina a mai continuat câteva ceasuri.

Messalina, pentru care nu era destul sa fie adultera, curtezana si prostituata la palat, prostituând si alte femei nobile, dorea si mai mult, dupa cum spune proverbul: sa aiba mai multi soti”, mai scria Dio Cassius. Astfel, cea de-a treia sotie a lui Claudius era capabila sa dezvolte adevarate obsesii pentru anumiti barbati, pasiuni violente care se dovedeau adesea fatale pentru acestia. Cei mai multi sfârseau ucisi dupa ce vicioasa împarateasa se plictisea de ei, otravirea fiind modalitatea preferata de aceasta, cu ciuperci sau venin.

Izvoarele literare îi atribuie Messalinei si alte vicii. Aceasta dorea cu aviditate sa acapareze mari cantitati de numerar, parcuri si domenii. Messalina nu era interesata de problemele de stat decât numai în masura obtinerii unor profituri personale. Este pretins si faptul ca Messalina, profintând de pozitie detinuta, ar fi vândut privilegii, comandamente militare, monopoluri acordate de catre stat, chiar si calitatea de cetatean roman.

Influenta exercitata de Messalina asupra lui Claudius a fost destul de puternica. A fost numita chiar si „geniul cel rau” al lui Claudius. Unii istorici admit ca ea era foarte tânara si ca a fost o unealta, manipulata de catre experimentatii curteni, functionari imperiali si oameni politici. Ea si suporterii sai, cum am remarcat si mai sus, impulsionau angoasele si spaimele lui Claudius, ca sa-l determine sa-i lichideze fizic pe inamicii lor sau pe cei destestati de ei din diferite si felurite motive.

Istoricul si omul politic Tacitus a lasat marturii despre sfârsitul Messalinei, sentinta la moarte care i-a fost adusa de iubirea vecina cu nebunia nutrita pentru un tânar aristrocat ambitios, Caius Silius, care se visa împarat. Desemnat consul gratie Messalinei, acesta a divortat si s-a dedicat cu totul împaratesei. Dar ambitiosul aristocrat vazând ca „împarateasa” se tinea de el scai, pas cu pas îsi propuse ceva mai mult: sa ajunga împarat, casatorindu-se cu Messalina. Messalina se casatori cu Silius, folosindu-se de separarea unilaterala, acordata de dreptul roman, act pe care Tacitus îl califica din „domeniul basmelor”, dar real.

Înspaimântat de pericolul ce-l ameninta, Claudius chema imediat pe Narcissus, de la care „afla cu de-amanuntul despre cele ce se petreceau de multi ani în casa sa”. Narcissus îl avertiza, ca, „daca nu ia lucrurile în pripa, barbatul Messalinei pune mâna pe Roma”. Narcissus primi pentru o zi puteri depline ca sa ia masuri drastice. Cu ajutorul cohortelor pretoriene, Narcissus organiza o represiune sângeroasa împotriva amantilor si complicilor Messalinei. Intre timp, Claudius, gurmandul împarat se asezase la un ospat prelungit cu un vin ce-i încinse dorul dupa adultera Messalina. El porunci, ca a doua zi „nenorocita” sa i se înfatiseze, spre a se disculpa. Narcissus cunostea destul de bine lipsa de fermitate a lui Claudius, usor de sucit prin argumentele diabolice ale unei femei frumoase.

Uciderea Messalinei

„La auzul acestei porunci, simtind ca mânia lui Claudius se potoleste, ca dragostea pentru Messalina îi revine si ca, daca lucrurile se taraganesc, trebuie sa se teama de noaptea care vine si de amintirea patului conjugal, Narcissus iese ca o furtuna si aduce la cunostinta centurionilor si tribunului de garda sa duca la îndeplinire uciderea Messalinei caci asa este porunca împaratului”. Centurionii, însotiti de tribunul de garda, pornesc de îndata sa execute ordinul, gasind-o pe Messalina trântita pe pat lânga mama sa. Cuprinsa de furie, vazându-i pe calai, acea femeie cu sufletul stors de placeri josnice si lipsit cu totul de simtul onoarei, începu sa se vaicare si sa verse siroaie de lacrimi. Tribunul o acoperi cu „o ploaie de cuvinte jignitoare”, dupa care o strapunse cu o lovitura de sabie. Trupul i-a fost lasat mamei sale.

Cine era Claudius?

Mama sa spunea despre Claudius ca este „o aratare de om, pe care natura numai a început-o, fara a o termina”. Aparea ridicol din cauza picioarelor strâmbe, a unui tremurat continuu al membrelor, fiind bâlbâit, uituc, adesea violent si nestabil în hotarârile sale. Grotescul sau disparea însa în fata eruditiei si a bunului-simt, de care dadea dovada în rezolvarea unor probleme importante de stat. Lipsit de vointa, si influentabil, „subordonat sotiilor sale, el nu se comporta ca un împarat, ci ca un talamb tinut sub papuc de o nevasta adultera. Dupa interesele fiecaruia dintre acestea sau dupa faptele si capriciul lor, el acorda onoruri, facea daruri armatei, gratia, pedepsea, adesea fara sa stie si fara sa fie informat”.

Claudius a fost un barbat recunoscut prin uitucenia si lipsa lui de judecata sau, ca sa spun pe greceste, prin ramolismentul si tâmpenia sa. Femeile au stiut sa speculeze caracterul nestabil, lipsa de vointa a lui Claudius. Logodit de doua ori si casatorit de patru ori, el a ramas mereu un „nefericit în casnicie”. Unele femei l-au parasit, altele i-au fost necredincioase, pe altele le-a dus el la mormânt.