Printesa Elena SITTA (mama regelui Mihai) ar fi avut, înainte de casatorie, în timpul logodnei cu Carol al II-lea, o aventura sentimentalo - sexuala cu aghiotantul ei, un colonel grec. Viitorul ei sot, Carol al II-lea (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953), pare a fi fost constient de faptul ca mireasa era deja însarcinata cu viitorul pretins rege Mihai I, nascut la circa 7 luni dupa încheierea casatoriei. O serie de martori oculari au sustinut ca Mihai I nu s-a bucurat niciodata de dragostea tatalui sau, cu care dealtfel nu seamana absolut deloc. De altfel ar fi exagerat sa sustinem ca mama lui, printesa Elena SITTA, ar fi beneficiat de un tratament diferit. În 1925, printesa Elena SITTA facând pe deplin dovada totalei sale lipse de moralitate si responsabilitate, s-a retras în Italia, unde s-a aruncat în bratele printului de Aosta.
„Prinţul Carol era un fenomen al naturii care a traumatizat-o profund pe soţia sa, prinţesa Elena, mama lui Mihai, ...când o prindea îi ridica fusta-n cap şi-o supunea zi şi noapte în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, îndatoririlor conjugale" (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, 1996). Carol bântuia bordelurile din Capitală si era un cunoscut al cartierului Crucea de Piatră. Armand Călinescu, şeful Ministerului de Interne, afirma că: „regele culegea femei de pe stradă ...şi că ieşea tot mai frecvent noaptea pe cheiul Dâmboviţei şi lua femei de cea mai joasă speţă" (A. Călinescu, Însemnări politice, 1990).
Argetoianu confirmă cele de mai sus menţionând că: „Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat şi după o sedinţă mai scurtă sau mai lungă, îi dădea un bilet de 500 sau 1000 de lei. La ieşire, paţachina era ridicată de agenţii Poliţiei şi dusă la Gavrilă Marinescu, şeful Prefecturii, care îi mai dădea 5000 de lei şi o ameninţa cu moartea dacă spune ceva". Este cunoscut faptul că Carol al II-lea, din cauza escapadelor amoroase cu femei de o moralitate indoielnica a ajuns să fie un pacient al Spitalului Filantropica din Bucureşti pentru a fi tratat de o boală venerică.
La 25 octombrie 1921, dupa naşterea lui Mihai (viitorul rege) medicii i-au recomandat printesei Elena SITTA repaus sexual doi ani şi i-au interzis a doua sarcină. Prinţesa Elena pleacă în Grecia, la familia sa, ca să se refacă. Carol al II-lea rămâne în ţară, îşi face o suită de amante, apoi se stabileşte la tânăra roşcată Elena Lupescu, o evreică divorţată, care, avusese "relaţii sentimentale" pasagere cu diverşi militari. Se cunosc în 1925, la vizionarea filmului “Nibelungii” difuzat de Fundaţia Cultural Regală “Principele Carol”, invitată de un fost director al fundaţiei. Aşa a început una dintre cele mai comentate "poveşti de dragoste" din istorie.
Era femeia “versată în a face dragoste”, care ştia ce vrea de la viaţă: bani, faimă, putere, scria Constantin Argetoianu în ale sale “Amintiri”. La scurt timp, Bucureştiul era plin de poveşti “sălbatice şi extravagante” care triumfau şi la Curte. Tinerei îi era greu să renunţe la vechile cunoştinţe si obiceiuri. Într-o seară, când regele şi-a făcut apariţia inopinat, un anume locotenent Don a fost nevoit să se retragă sărind prin fereastră. Exista un sâmbure de adevăr în ceea ce se şoptea nostalgic pe la colţurile palatului, cum că Sitta, ca să scape de asiduităţile conjugale ale lui Carol al II-lea, îl “împingea” discret în braţele pasionalei evreice roşcovane Elena Lupescu. Tatăl său, Regele Ferdinand, între patru ochi, îi cere fiului său, Carol al II-lea, îndepărtarea roşcatei cu reputaţie scandaloasă. Degeaba!
Ce nu o să înveti niciodată la scoală despre Carol al II-lea pentru că ar fi prea porno
O prostituată despre Carol al II-lea: „M-a omorât nene Alecule ...de 14 ori şi niciodată mai puţin”. Carol al II-lea, un veritabil obsedat sexual care devora femei de moravuri usoare (exista marturii ca Regele Carol al II-lea intretinea raporturi sexuale cu cateo prostituata in fiecare zi), dupa ce a divortat de Elena SITTA, s-a recasatorit cu Elena Lupescu, cunoscuta ca fiind o femeie de moravuri usoare, cu clientela de nivelul clasei medii, de altfel, in epoca sa, prostitutia fiind o “meserie” infloritoare. In 2003, ramasitele lui Carol al II-lea sunt transferate la Manastirea Curtea de Arges, insa Mihai refuza sa participe la funeralii.
Cine mai doreste monarhie? Nepotism, intrigi, moravuri usoare, asasinate la comanda? Chiar mai doreste cineva monarhie, în afara de câtiva nostalgici senili si actuala clasa politica mercenara? Fostului monarh Mihai i-a fost retrasa cetatenia româna în sedinta Consiliului de Ministri din 22 mai 1948. Fostul monarh s-a casatorit cu Principesa Ana de Bourbon-Parma în exil, în iunie 1948, la Atena. În aceste circumstante, fostul rege fiind lipsit de cetatenia româna nu a putut sa-i confere sotiei sale ceva ce nu mai avea. Toate monarhiile s-au bazat pe exploatarea populatiilor pe care le-au condus, pe minciuna, pe învrajbirea populatiilor învecinate, pe razboaie, pe genocid în atingerea suprematiei teritoriale si a “idealurilor democratice”.
E bine ca romanii sa nu confunde monarhia autentica din Marea Britanie, Belgia, Suedia, Spania, tari monarhice cu traditie, cu gasca de profitori penali a ex Regelui Mihai. Doar mafia globalista sustine instaurarea monarhiei in Romania. Monarhia e medievala. Deci anacronica. Acolo unde persista e pur decorativa si doar consumatoare de mari resurse. Asta ne mai lipsea!!! Sa facem reverente unei dude!! Pentru cei care nu stiu, la primul fluier al rusilor gasca penala regala si-a luat motocicletele, cele 45 de vagoane cu bunuri de valoare, si a sters-o. Cu eleganta si gratie, delicatul rege, si-a încarcat trenul pus la dispozitie de rusi, si dus a fost la odihna, mai întîi în Marea Britanie, apoi în Elvetia. Junelui rege îi soseau din tara si din URSS sume grase de bani, asa, ca sa aiba de înghetata pîna la sfîrsitul vietii. Monarhia pare salvatoare ca în basmele cu printi si printese. În realitate e gogoasa umflata de alti profitori.
Surse:
adevarul.ro
okmagazine.ro
www.vice.com
www.clipa.com
www.ziarulmetropolis.ro
Constantin Argetoianu, "Pentru cei de mâine", Memorii, 1996
A. Călinescu, "Însemnări politice", 1990
